Cadru didactic și părinte.
Digg  Sphinn  del.icio.us  Facebook  Mixx  Google  BlinkList  Furl  Live  Ma.gnolia  Netvouz  NewsVine  Pownce  Propeller  Reddit  Simpy  Slashdot  Spurl  StumbleUpon  TailRank  Technorati  TwitThis  YahooMyWeb
 

Petrece alături de cei dragi clipe de neuitat.

 
 

educație

Motto:
,, Omenirea datorează copilului tot ce îi poate oferi ea mai bun. Copilul nu este o materie de modelat ci o personalitate în devenire care se poate constitui în partener al propiei sale formări. ”

Imaginea începutului de drum în educaţia preşcolarilor se conturează din perspectiva acestei generaţii care acum se formează pentru o societate ce se caracterizează printr-o dinamică rapidă la toate nivelurile, începând de la coordonatele fundamentale ale personalităţii umane, până la mecanismele economico-sociale cele mai subtile.
Începutul de drum pentru preşcolarii de azi înseamnă şi începutul de drum al viitoarei societăţi care se dezvoltă odată cu ei. De aceea educaţia preşcolarilor reclamă o preocupare deosebită din partea tuturor factorilor implicaţi în această fundamentală misiune pentru concentrarea şi corelarea resurselor materiale şi umane în direcţia elaborării cadrului pedagogic optim, astfel încât formarea preşcolarilor de azi să prefigureze cerinţele viitoarelor decenii.
Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.
Natura umană e bazată pe principiul diversităţii şi unicităţii individuale, respectarea lui fiind necesară în orice act educativ.
Societatea zilelor noastre solicită mai mult ca oricând inteligenţa şi capacitatea creatoare a omului. ,,Întregul climat al viitorului va situa capacităţile intelectuale în condiţiile deplinei afirmări şi va da un larg avânt dorinţei de cunoaştere” (Bogdan Suchodolscki ). Urmează ca educaţia să stimuleze în individ toate forţele şi stările afective indispensabile desfăşurării unei activităţi creatoare.
Omul trebuie educat pentru a face faţă cerinţelor viitorului, pentru a putea înfrunta şi răspunde unor situaţii imprevizibile. Astfel educaţia viitorului va trebui să se întemeieze pe „o învăţare inovatoare” ale cărei atribute vor fi „anticiparea şi participarea”. Intuirea unor evenimente pe care societatea le va genera în viitor, expresie a anticipării oferă individului posibilitatea de a-şi elabora răspunsuri adecvate, indispensabile integrării sale în societate. Participarea pe de altă parte implică „conştientizarea drepturilor şi responsabilităţilor de către fiecare ins, cultivarea capacităţilor de cooperare, comunicare şi empatie ”( W. J Botkin).
De aceea problema creativităţii se impune să fie examinată, în prealabil, în contextul revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi al exploziei de informaţii ce se produc în societatea de azi şi vor spori considerabil în lumea viitorului. Datorită „mortalităţii” rapide a cunoştinţelor, a perisabilităţii şi a uzurii morale a acestora, este clar că idealul educaţional al şcolii româneşti vizează formarea personalităţii autonome şi creative a acelei personalităţi care să anticipeze viitorul, să transforme prezentul în direcţia anticipărilor sale, să descopere şi să rezolve situaţiile împreună cu ceilalţi.
Un număr tot mai mare de investigaţii psihopedagogice din ultima perioadă de timp se îndreaptă asupra creativităţii, având la bază următoarele argumente:
potenţialul creativ diferă de la un individ la altul, find mai ridicat sau mai redus;
sarcinile cu care omul se confruntă în cursul vieţii se multiplică, se amplifică şi se diversifică, solicitându-i acestuia, într-o măsură mai mare sau mai mică, creativitatea, acţionând direct asupra factorilor care o determină;
fiecare om este solicitat să contribuie la locul său de muncă, în profesia sa prin natura postului pe care-l ocupă, cu un aport creativ, bineînţeles după posibilităţile sale;
creativitatea poate fi estimată şi educată la fiecare subiect uman (în acest scop procesul instructiv-educativ din grădiniţă poate contribui în mod deosebit);
societatea , ţara care va investi mai mult în creativitatea copiilor va câştiga , în timp , competiţia mondială cu celelalte ţări (dacă îşi va putea menţine în interior valorile creatoare de care dispune), etc .
Nicodată nu este prea târziu pentru cunoaşterea , stimularea , educarea
şi dezvoltarea creativităţii .Dar cu cât această acţiune începe la o vârstă mai mică –conform principiului „intervenţiei precoce”, prin modalităţi concrete adaptate particularităţilor de vârstă şi individuale ale subiecţilor– şi continuă dealungul anilor cu atât va fi mai productivă, conducând la obţinerea unor realizări creative mai valoroase.
Din această perspectivă, subliniem că profilul psihologic al vârstei preşcolarităţii cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea potenţialului creativ. Avem în vedere dinamismul, impetuozitatea şi expresivitatea proprii acestei vârste, acel freamăt permanent sau acea vibraţie şi efervescenţă lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ, disponibilităţi de exteriorizare spontană şi autoexpresie însufleţită, analoage oricărui elan creator.
În vederea valorificării la un nivel cât mai înalt a potenţialităţilor creative ale copiilor este necesar ca fiecare cadru didactic să realizeze două acţiuni complementare:
1. evaluarea nivelului pe care îl ating diferiţii factori ai creativităţii la fiecare preşcolar;
2. găsirea celor mai eficiente modalităţi de activare, stimulare, educare, formare şi dezvoltare a creativităţii.

Limbajul plastic al copiilor reprezintă învelişul material al gândirilor artistice care face posibil schimbul de idei, sentimente, stări emoţionale . De aceea desenul este foarte îndrăgit de copii şi prin care îşi pot dovedi spontaneitatea, creativitatea şi pot da frâu liber imaginaţiei şi fanteziei lor.Unul din scopurile acestor activităţi este de a-i face pe copii să nu treacă pe lângă valorile frumosului din viaţa înconjurătoare fără să le observe şi de a deveni ei înşişi creatori de lucruri frumoase.
Studiile întreprinse, ca şi experienţa practică, evidenţiază că activităţile artistico-plastice exercită o influenţă benefică asupra personalităţii copilului pe plan estetic, moral, afectiv şi intelectual.
Prin desfăşurarea activităţilor artistico-plastice în spiritul pedagogiei creativităţii putem contribui la activizarea copiilor, la stimularea gândirii divergente, la stimularea şi educarea capacităţii creative ale preşcolarilor. Astfel, accentuând caracterul formativ-educativ al procesului de învăţământ vom forma indivizi cu structuri mentale bine dezvoltate, capabili să distingă adevărul, binele şi frumosul.
Prin educaţie, potenţialul creativ poate deveni, în timp, trăsătura de personalitate care va produce noul, originalul, valorile socio-culturale. Educaţia creativităţii la vârsta preşcolară presupune un ansamblu coerent, organizat de acţiuni educative. Prin aceste acţiuni se dezvoltă spontaneitatea, independenţa gândirii, receptivitatea faţă de probleme, faţă de ceea ce este ascuns dar impotant, motivaţia creativă, capacitatea de elaborare şi anticipare. Conţinutul procesului instructiv-educativ din grădiniţă care integrează valori culturale multiple şi variate, prelucrate şi organizate, intra şi interdisciplinar, pe activităţi şi domenii, favorizează manifestarea şi dezvoltarea potenţialului creativ la vârsta preşcolarității.
Ce este creativitatea?

Noţiunea de creativitate – una din cele mai fascinante noţiuni cu care a operat vreodată ştiinţa –este insuficient definită. Această situaţie se explică prin complexitatea procesului creativ, ca şi prin diversitatea domeniilor în care se realizează creaţia .
În timp i s-au dat numeroase definiţii:
„Creativitatea este facultatea de a introduce în lume un lucru oarecare nou”(J.L.Moreno, 1950).
„Creativitatea este acel produs care are ca rezultat o operă personală, acceptată ca utilă sau satisfăcătoare într-un grup social, într-o perioadă anumită de timp” (M. Stein, 1962).
„Creativitatea este un complex de însuşiri şi aptitudini psihice care în condiţii favorabile creează produse noi şi de valoare pentru societate” (A.Roşca, 1981).
„Creativitatea reprezintă pentru lumea contemporană o provocare cu totul specială, un fenomen unic, cu caracter complex, interdisciplinar, multidimensional şi multideterminant ” ( M. Bocoş , 2002).
Gama de definiţii se extinde de la înţelegerea creativităţii ca atitudine, indiferent dacă persoana care are o astfel de atitudine elaborează sau nu un produs creativ, până la identificarea acestuia cu o producţie creatoare în diverse domenii.
Progresul culturii şi civilizaţiei depinde de actul creator uman. De aceea, nu întâmplător, filozofi, esteticieni, literaţi şi plasticieni, psihologi, sociologi, pedagogi, biologi, medici, informaticieni, s-au străduit şi se străduiesc să explice acest fenomen complex. Creativitatea constituie una din problemele majore ale contemporaneităţii. Astăzi se manifestă o adevărată „foame” de creativitate pentru a soluţiona marile probleme sociale, economice, culturale, educaţionale ale omenirii. Conceptul de creativitate a devenit un „concept central” în psihologie. Au fost elaborate numeroase teorii, s-au formulat sute de definiţii care scot în evidenţă diferite aspecte. Nici teoriile, nici instrumentele elaborate pentru depistarea capacităţilor creative nu au oferit explicaţii definite şi complete cu privire la miracolul creator.
Psihologului american Gordon Allport i se atribuie impunerea în literatura de specialitate a termenului de creativitate, creativity, în 1937. Până atunci pentru a desemna creativitatea erau utilizaţi diverşi termeni, cum ar fi: dotaţie, talent, aptitudine, genialitate, imaginaţie creatoare şi inteligenşă. În zilele noastre, s-a ajuns la o vastă şi complexă problematică a creativităţii, care este abordată sub diverse aspecte, mai recent chiar de către aşa numiţii specialişti în creativitate .
Termenul de creativitate îşi are originea în cuvântul latin „creare”, care înseamnă a zămisli, a făuri, a creea, a naşte. Însăşi originea cuvântului ne demonstrază că termenul de creativitate defineşte un proces, un act dinamic care se dezvoltă, se desăvârşeşte şi cuprinde atât originea cât şi scopul ( Landau, E., 1979) .
În sens larg, creativitatea constituie un fenomen general uman, forma cea mai înaltă a activităţii omeneşti . În sens restrâns şi mai specific psihologic , creativitatea apare în patru accepţiuni importante ca produs, ca proces, ca potenţial, ca dimensiune complexă de personalitate.
Actul creator este desemnat prin diferite sintagme: gândire creatoare, gândire divergentă, inteligenţă fluidă, imaginaţie creatoare, imaginaţie constructivă, gândire aventuroasă, rezolvare de probleme, etc. Definiţiile nu se exclud unele pe altele, ci se completează, surprind, asociat sau separat, aspecte privind personalitatea creatoare, procesul creator şi produsul rezultat. Pentru a ilustra diferitele perspective de abordare a creativităţii, prezentăm câteva definiţii formulate de unii psihologi ( Munteanu, A., 1994; Ţopa, L., 1980; Moore, A.D.,1975):
ca formaţiune sintetică de personalitate, creativitatea dispune de o structură complexă ce unifică, în ordinea importanţei, motivaţia şi orientarea specifică, imaginaţia constructivă şi inteligenţa ( P. Popescu-Neveanu );
creativitatea este activitatea sau procesul care duce la un produs caracterizat prin noutate sau originalitate şi valoare pentru societate. Creativitatea se referă şi la găsirea de soluţii, idei, probleme care nu sunt noi pentru societate, dar la care se ajunge pe o cale independentă. Produsul este nou pentru subiect ( A. Roşca );
creativitatea este forma superioară de manifestare comportamentală a personalităţii creatoare, prin care se produce, în etape, un bun cultural original, cu valoare predictivă pentru progresul social (A. Stoica);
creativitatea este o formaţiune hipercomplexă de personalitate şi de grup generatoare de valori ( M. Roco );
creativitatea este productivitate în ceea ce priveşte ideile, invenţia, fecunditatea intelectuală şi imaginaţia ( R. Mucchielli );
creativitatea reprezintă ansamblul de calităţi şi raporturi care duc la generalizarea noului, la originalitate ( G. Allport );
creativitatea este o acomodare cu depăşire ( J. Piaget